Premiera: 15 Octombrie 2010 |

PRODUCŢIA

Julia Roberts a citit volumul autobiografic semnat de Elizabeth Gilbert, Eat Pray Love când acesta a apărut în librării, în 2006.  Ea l-a trimis celei mai bune prietene pentru a-l citi simultan, iar ambele au fost cucerite de poveste.  “Fiecare dintre noi face o călătorie în viaţă, are un moment în care simte nevoia să se redefinească, să afle despre sine cine este şi unde vrea să ajungă,” spune Roberts.  “Călătoria lui Liz este foarte bine definită vizual, iar acest lucru este extrem de atrăgător pentru public, dar mai important este faptul că oricine ar putea să ia într-o zi decizia de a întreprinde o astfel de călătorie.”

Romanul autobiografic al lui Gilbert – o călătorie de cunoaştere şi autocunoaştere – s-a bucurat de un enorm succes, vânzându-se în peste 6,2 milioane exemplare în Satele Unite şi în toată lumea, fiind tradus în 40 de limbi.  Ceea ce a făcut-o pe Roberts să accepte proiectul a fost calitatea romanului şi totodată şansa de a lucra alături de Ryan Murphy, regizorul şi co-scenaristul filmului.  “Îmi place felul în care romanul descrie experienţa de viaţă, căutarea unor răspunsuri, sau importanţa anumitor oameni din viaţa noastră.  O consider o poveste impresionantă şi atrăgătoare.  E minunat să faci parte din această poveste, mai ales dacă-l ai pe Ryan la cârma acestei nave pornite în voiaj– a fost o misiune plină de satisfacţii,” mărturiseşte actriţa.

Murphy, renumit pentru realizarea serialelor TV “Nip/Tuck” şi “Glee,” premiat cu Globul de aur,  este apreciat pentru dialogurile sale realiste din film.  El a scris scenariul împreună cu Jennifer Salt, cu care a mai colaborat şi pentru “Nip/Tuck.”  “Ryan şi Jennifer au realizat o adaptare fidelă a romanului” spune Roberts.  “Ryan s-a dovedit a fi pe aceeaşi lungime de undă cu romanciera Liz Gilbert, care este destul de extrovertă, iar cei doi scenarişti s-au angajat să respecte spiritul cărţii.  În cazul unei adaptări, vine un moment când filmul se îndepărtează puţin de sursa de inspiraţie, dar noi am respectat pe tot parcursul filmului spiritul povestirii – călătoria lui Liz de autocunoaştere.”

“Frumuseţea cărţii – şi acesta cred că este şi motivul pentru care am vrut s-o ecranizăm cu toţii – constă în aceea că te încurajează să, ‘ieşi din cutiuţa ta,’” recunoaşte Murphy.  “Îmi place ideea asta – care parcă mi-a fost adresată mie personal, pentru că eu  sunt cam rigid în alegeri şi repet acelaşi tipar zi de zi.  De exemplu, îmi place secvenţa din Roma, în care Julia îşi petrece o întreagă după amiază stând jos, pe podea şi mâncând minunate mâncăruri italieneşti.  Mă gândesc la ea în viaţa mea de zi cu zi; încerc să savurez mici experienţe de genul ăsta, fără să-mi propun scopuri mari pentru ziua respectivă.  Exact asta am învăţat eu, la nivelul vieţii mele personale, din proiectul la care am lucrat.”

“Ryan mi-a dat cartea fără să-mi spună că e vorba de o ecranizare – mi-a recomandat-o ca prieten,” povesteşte Salt.  “El mi-a spus, ‘Am citit cartea asta şi parcă mi se părea că te auzeam pe tine vorbind. O să-ţi placă la nebunie.’ Într-adevăr mi-a plăcut din prima, pentru că e extrem de onestă, de autentică.  Când Ryan mi-a spus că intenţionează să cumpere drepturile şi că vroia să scriem amândoi scenariul… a fost un fel de moment magic pentru mine.”

Tema cărţii este aceea că trebuie să fii sincer cu tine însuţi, iar aceasta este chiar forţa motrice a povestirii şi a scenariului scris după ea.  Deşi Gilbert descrie o călătorie exotică şi minunată în jurul lumii, aceasta este doar o parte a povestirii.  Motivul pentru care cartea a fost adorată de multă lume este acela că ea descrie şi călătoria interioară a personajului spre autocunoaştere, iar aceasta este foarte veridică şi poate fi înfăptuită de oricine.  Gardner explică, “Curiozitatea lui Liz Gilbert de a descoperi lucruri noi, necunoscute, este ceea ce m-a atras pe mine.  Poţi să dai colţul şi să întâlneşti o persoană necunoscută, sau să faci cunoştinţă cu o limbă, o mâncare, o cultură sau nişte obiceiuri pe care nu le-ai mai întâlnit niciodată.”

De fapt, găsirea acelui echilibru dintre călătoriile exterioară şi interioară, este cheia adaptării materialului pentru marele ecran. Acţiunea centrală este călătoria lui Liz de la New York până în Italia, apoi în India şi Indonezia, iar pentru realizatori era important să transmită publicului încercările la care se supune Liz călătorind singură în jurul lumii: “E singură şi nu e chiar aşa de uşor,” explică Gardner.  Exact acest lucru face ca povestirea să poată fi transpusă pe ecran cu uşurinţă şi veridicitate. 

În timp ce scriau, Murphy şi partenera sa de scenariu, Jennifer Salt, făceau câte o şedinţă de brainstorming cu Roberts şi Gardner, fiecare contribuind la părţile din carte faţă de care se simţiseră atraşi cel mai mult.  Desigur că multe părţi coincideau, dar erau şi momente pe care le savuraseră în mod individual.  Aceste discuţii în cerc restrâns au devenit fundamentul scenariului de film.

Altă sursă de inspiraţie pentru Murphy şi Salt, a fost bineînţeles, autoarea cărţii, Elizabeth Gilbert.  În timp ce scria, Murphy a corespondat permanent cu Gilbert prin email; ori de câte ori aveau o îndoială în privinţa motivaţiei unuia dintre personaje, ei îşi găseau un aliat de nădejde în chiar persoana romancierei.  De pildă, când scriau secvenţa din Italia, lui Murphy şi lui Salt li s-a părut că masa de Thanksgiving, pe care Liz o serveşte împreună cu toţi prietenii ei italieni este un fel de cheie care va deschide calea interpretării şi derulării întregului film.  De ce era aşa de importantă masa asta pentru Gilbert?  Autoarea a răspuns că la acel moment – chiar la începutul călătoriei – ea nu era încă prea sigură că ar putea să se mai bucure vreodată de fericire personală, aşa că se bucura pentru alţii.  “Ea spune că acest moment are semnificaţia unei scântei de viaţă,” explică Gardner.  “Momente de genul acesta ne-au ajutat enorm să împingem povestea mai departe, făcând-o mai veridică.”

De la bun început, când Gardner a citit pentru prima oară cartea, singura actriţă care i se părea că i-ar putea da viaţă lui Elizabeth Gilbert a fost Julia Roberts.  “Mi se părea ceva normal şi evident– trebuia să fie Julia Roberts,” spune producătorul.  “Nu mai lucrasem niciodată cu Julia aşa că am fost şocat de talentul ei.  În acest rol, ea acoperă toată gama de trăiri, de la vulnerabilitate, la duritate, de la şovăire, la siguranţă de sine. Ea înţelege când Liz bate în retragere, sau când se lasă purtată de val.”

“Liz trece printr-o pleiadă întreagă de trăiri –aşa cum este de aşteptat, pentru că povestea ei se întinde de-a lungul unui an de viaţă,” explică Roberts.  “Trecând de la  divorţ la călătorii şi apoi la întâlnirea unor oameni noi, care o lasă pe gânduri fiindcă nu ştie ce să facă, reprezintă un parcurs care mi-a dat ocazia să interpretez un personaj complex şi fascinant.”

“La începutul filmului, Liz se înţelege pe sine ceva mai greu şi nu e uşor să spui de ce,” adaugă Roberts.  “Ea este obişnuită cu călătoriile – a călătorit adesea – aşa că făcutul bagajelor îi este în sânge.  Evident, nu oricine ar putea să facă ceea ce face ea, dar mesajul nu se referă la asta.  E interesant s-o urmăreşti colindând dintr-un loc în altul, dar cel mai important este să îi urmăreşti analiza de sine şi căutarea scopului vieţii.”

Roberts spune că reflecţiile de genul acesta nu sunt uşoare, iar asta face călătoria lui Gilbert remarcabilă.  “Faptul că ea se decide să–şi dedice ei însăşi acest răstimp al vieţii este extrem de interesant şi încurajator pentru ceilalţi oameni,” spune ea.  “Cred că e o atitudine curajoasă şi admirabilă; viaţa este ca un foc de paie, aşa că dacă te opreşti în loc pentru a hotărî ce e bine pentru tine, e un lucru bun.”

Viola Davis, care o interpretează pe Delia, ce mai bună prietenă a lui Liz din film, spune că şi ea a considerat-o pe Julia Roberts ca fiind singura opţiune pentru rolul Liz Gilbert.  “În timp ce citeam Eat Pray Love, mă gândeam în sinea mea, Liz probabil nu-şi dă seama cât e de fantastică.  E în stare să-şi facă prieteni oriunde se duce şi deîndată ce intră pe uşă.  Acelaşi lucru îl simţea faţă de Julia – oamenii se simt atraşi de spiritul ei. E ca un far pentru cei din jur.”

Roberts a avut ocazia s-o întâlnească pe adevărata Elizabeth Gilbert la Roma.  “Ryan a ţinut legătura cu autoarea în faza de pre-producţie, dar eu am simţit că ar fi important ca în interpretarea mea să-mi urmez instinctele, să filmez o bună parte a materialului şi să mă aflu deja pe un drum, înainte de a mă întâlni cu ea,” afirmă Roberts.  “E o persoană deosebită, are harul vorbirii şi expresii specifice, dar eu n-am vrut s-o imit. Oricum, e un om extrem de frumos.”

Exact ca şi în cazul distribuirii Juliei Roberts, realizatorii nu concepeau să filmeze în alte locaţii decât cele originale, pe care Gilbert le-a vizitat în timpul călătoriei sale.  “Acesta era gândul nostru – să mergem cu filmările în toate locurile pe care le vizitase Liz Gilbert,” spune Murphy.  “Unele dintre aceste locaţii erau lesne de atins, în special locurile faimoase din Roma pe care le vizita Liz.”  În alte situaţii, relatează Murphy, au avut noroc – au putut filma în chiar locuinţa lui Ketut Liyer, un personaj cheie din secvenţa din Bali.  “Am petrecut mult timp în fază de pre-producţie, mergând în anumite ţări, chiar şi de câte trei ori, pentru a identifica locaţiile corecte.  Acolo unde, din motive independente de noi, nu am putut să filmăm, am făcut o mulţime de fotografii şi apoi am recreat acele locuri.  Fiindcă romanul este extrem de cunoscut şi îndrăgit, pentru mine, ca regizor, era important să ne deplasăm şi să filmăm chiar în locurile unde mergea eroina,” continuă Murphy.

Richard Jenkins, care are un rol esenţial în secvenţa indiană, prin personajul lui Richard From Texas, explică cât de mult a contat pentru producţie ca ei să filmeze în locurile exotice despre care era vorba în carte.  “Când eram copil, într-un mic orăşel din Midwest, îmi închipuiam lumea exact aşa cum o vedeam în filme.  Cu ajutorul filmelor vizitam oraşe şi locuri pe care altfel nu le-aş fi putut vedea,” explică el.  “Aşa încât faptul că s-a filmat în India, dovedeşte că imaginile acelea nu s-ar fi putut realiza nicăieri altundeva.  Căldura, senzaţia, aerul, localnicii, toate au cu totul altă vibraţie când eşti la faţa locului.”

Dar producţia nu dorea numai filmări în locurile originale.  Realizatorii vroiau să filmeze şi în ordine cronologică– mai întâi la New York, apoi în Italia, apoi India şi în final, Bali.  Această metodă, recunoaşte Roberts,  a făcut ca interpretarea rolului să se îmbogăţească încă şi mai mult.  “Noi am avut aceleaşi trăiri emoţionale ca şi Liz,” spune ea.  “Acest lucru a devenit o experienţă incredibilă.”

“Vorbind cu Ryan Dede, ne-am dat seama că fiecare dintre aceste locaţii din străinătate are ceva special, iar oamenii care vor vedea filmul vor dori să meargă şi ei într-o călătorie similară cu cea a lui Liz,” spune producătorul executiv Stan Wlodkowski.  “Aşa că hotărârea unanimă a fost să filmăm la New York, în Italia, India, şi Bali, în aceeaşi ordine pe care Liz o trăieşte în roman.  Nu cred că voi mai avea un asemenea program în toată cariera mea.  De fapt, noi am realizat patru filme diferite.”

Una dintre primele dificultăţi a fost să alcătuim programul filmărilor.  Nu numai că trebuia să ne asigurăm că actorii erau disponibili, dar trebuia să aflăm cum va fi vremea, dacă vom avea la dispoziţie echipa de filmare şi dacă ne vom putea deplasa la faţa locului. Unele dintre aceste locaţii internaţionale mai găzduiseră şi alte filme, aşa că posedau infrastructura cinematografică necesară, iar altele, cum ar fi Bali, nu mai găzduiseră niciodată un film de asemenea dimensiuni. 

“Când am început să filmăm la New York, aveam simultan şi un birou de producţie altundeva în lume.  Se lucra pentru filmul acesta 24 de ore din 24. Deschiseserăm birouri de casting, departamente artistice, de construcţii, pe tot globul,” afirmă Gardner.