Când te întâlneşti de sărbători cu rudele, măcar una din toată familia trebuie să te înnebunească şi să-ţi strice cheful.  Ele îţi vor binele, le iubeşti şi totuşi…
Pentru Jack, personajul enervant este chiar sora lui geamănă – Jill.  În copilărie, vieţile lor erau profund îngemănate. Dar apoi cei doi s-au despărţit şi fiecare a luat-o pe drumul său. Jack a devenit un director de succes în publicitate, la Los Amgeles., pe când sora sa a rămas acasă, undeva în est, împreună cu părinţii.  Acum, ei nu se văd decât o dată pe an, de Thanksgiving, când Jill vine la L.A. să-şi viziteze fratele.  Timpul şi distanţa şi-au pus amprenta pe relaţia lor – iar acum Jack constată că nu prea mai suportă vizita lui Jill, care în loc să-i facă plăcere, îl agasează.
Totuşi, el nu are de îndurat decât câteva zile, nu-i aşa?  Greşit!  Jack şi Jill pornesc din nou pe picior greşit – ca întotdeauna – şi singurul mod în care Jack ar putea drege busuiocul este să-i propună lui Jill să rămână până după sărbătoarea de Hanukkah, pentru a se putea bucura, vezi Doamne, de tot ce-i poate oferi Los Angeles-ul, de la meciuri sportive şi până la călărie. Însă Jack nu e prea încântat că sora lui acceptă să-şi prelungească vizita…
La asta se adaugă şi stresul de la agenţia de publicitate unde lucrează Jack şi unde s-au ivit unele probleme.  Cel mai mare client, Dunkin Donuts, îi cere lui Jack, nici mai mult nici mai puţin, să-l angajeze pe Al Pacino pentru reclama noilor  Dunkaccino.  Jack se tot frământă întrebându-se cum va reuşi să-l convingă pe Pacino să joace într-un clip publicitar– mai ales că nu ştie ca marele actor să fi jucat vreodată în reclame. Temerile lui sunt amplificate de zvonurile că starul ar avea o depresie şi şi-ar fi pierdut minţile.  După ce a jucat atât de multe roluri, actorul a început să confunde realitatea cu personajele pe care le-a interpretat şi pe care acum le joacă într-un mod din ce în ce mai caraghios.
Când Jack o duce pe Jill la meciul echipei Lakers, el vrea să-l abordeze pe Pacino în legătură cu reclama, dar constată uluit că  actorul e mai interesat de Jill decât de propunerea lui.  Se pare că Jill îi aminteşte lui Pacino de trecut, de copilăria lui din Bronx, iar Pacino, care se pregăteşte să-l joace pe Don Quijote pe scena teatrală, are un soi de revelaţie.  Şi fiindcă îi e greu să perceapă realitatea, lui Pacino i se pare că Jill nu este sora cea sucită a lui Jack, ci Dulcineea, iubita idilică a lui Don Quijote – iar el trebuie neapărat s-o cucerească pentru a-şi atinge ţelul.
Problema e că pe Jill n-o interesează aceste avansuri.  Dar Pacino nu se lasă cu una cu două.  El se invită singur la petrecerea surpriză de ziua celor doi fraţi, o ia pe sus pe Jill şi o duce la el acasă, pentru o petrecere  privată – dar Jill un cedează nici acum., ceea ce inflamează şi mai mult pasiunea (şi nebunia) lui Pacino.  Nu prea e clar cine iese cel mai nefericit din toată tărăşenia– Jill, din cauza avansurilor îndrăzneţe ale lui Pacino, Jack, pentru că-şi vede spulberate şansele de a-l folosi pe Pacino în reclamă, sau Pacino, care e din ce în ce mai îndrăgostit de Jill.
Din punctul lui Jack de vedere, mingea pare a se afla în curtea altuia, aşa că el trebuie s-o convingă pe Jill să-şi prelungească vizita pentru ca el să mai poată încerca încă o dată cu Pacino. Este o decizie care declanşează o serie de evenimente caraghioase, care până la urmă îi arată lui Jack cine sunt – şi au fost - cei mai importanţi oameni din viaţa lui.