FILME 2016

DIN ADÂNCURI

DIN ADÂNCURI

Stacks Image 210
DIN ADÂNCURI
DIN ADÂNCURI Created with Sketch.

DIN 15 IULIE 2016 LA CINEMA

În captivantul thriller Din Adâncuri, Nancy Adams (Blake Lively) face surfing pe o plajă pustie, într-un loc care se dovedeşte a fi zona de vânătoare a unui mare rechin alb.
Deşi ea se află la doar 200 metri de mal, supravieţuirea pare a fi pentru Nancy testul suprem, care-i va pune la încercare ingeniozitatea, calităţile şi stăpânirea de sine.

Columbia Pictures prezintă o producţieWeimaraner Republic Pictures / Ombra Films, un film de Jaume Collet-Serra, Din Adâncuri. Rolul principal este deţinut de Blake Lively. Regia îi aparţine lui Jaume Collet-Serra. Producătorii sunt Lynn Harris şiMattiLeshem. Scenariul este scris de Anthony Jaswinski. Producătorii executivi sunt DougMerrifieldşiJaume Collet-Serra. Directorul de imagine este Flavio Labiano. Scenografia e realizată de Hugh Bateup, iar montajul de JoelNegron, ACE. Muzica e compusă de Marco Beltrami.

DESPRE FILM
“Acţiunea acestui film se adresează instinctului de supravieţuire,” susţine Blake Lively, care o interpretează pe fata atacată de un mare rechin alb, la mică distanţă de mal. “El ne vorbeşte despre forţasupravieţuiriişi puterea voinţei. Când am citit scenariul, m-am gândit: ‘Ce aş face eu într-o asemenea situaţie?’ Felul în care Nancy se luptă ca să supravieţuiască este incredibil.”
În Din Adâncuri, Nancy (Lively) caută singurătatea după moartea mamei sale. Deşi este o studentă cu rezultate bune la medicină, Nancy şi-a găsit liniştea pe placa de surf, iar acum a găsit ceea ce căuta – plaja secretă care fusese locul de suflet al mamei ei. Deşiştia că e periculos să faci surf de unul singur, ea riscă – şi îi contactează chiar pe cei de acasă (o familie strâns unită) pentru a le spune că a găsit locul special al mamei. Ea crede că în timp ce va face surf în acest loc izolat şi frumos, va avea timpul necesar să reflecteze.
“Din păcate, ea nimereşte chiar pe teritoriul de vânătoare al unui rechin alb,” explică MattiLeshem, care produce filmul împreună cu soţia lui şi partenera de producţie, Lynn Harris. “Rechinul o atacă, dar acest lucru este firesc pentru acest animal răpitor. Ea nu e prea departe de ţărm – ar putea înota până pe uscat – dar rechinul se află chiar între ea şiţărmul salvator.”
“Îmi place un gen elevat de film în care se formează caracterul personajului principal,” susţine producătoarea Lynn Harris. “Din Adâncuri este un thriller de suspans, care are în centrul său un personaj real – un protagonist care trece printr-o experienţă de încercare a forţelor proprii şi de învingere a fricii.”
Într-adevăr, Nancy va trebui să-şi adune toate forţele – curajul, inteligenţaşi inventivitatea – pentru a reuşi să iasă în viaţă din această situaţie critică. ”Ea îşi dă seama că trebuie să se descurce cu puţinul pe care-l are la dispoziţie. De aceea, începe prin a inventaria elementele care ar putea-o ajuta să supravieţuiască. Ea trebuie să-şi folosească toate cunoştinţele acumulate anterior, trebuie să facă apel inclusiv la instinctele primare, să studieze mediul în care se află şi să-şi construiască arme de apărare inclusiv din hainele sau accesoriile pe care le are asupra sa – ea nu poate trece cu vederea niciun amănunt care i-ar putea sluji în lupta pentru supravieţuire. Voinţa îi este pusă la încercare de nenumărate ori. Iar aceasta creşte precum fluxul.”
“Povestirea este extrem de viscerală, dar ne putem regăsi în ea – prin faptul că noi înşine ne luptăm în viaţă cu cele mai cumplite temeri,” susţineLeshem. “Ce înseamnă să faci faţă unei ameninţări la care nu te-ai aşteptat niciodată? Desigur, la un anumit nivel, această ameninţare este o metaforă care ne sugerează toate provocările cu care ne confruntăm şi care sunt întrupate acum în marele alb.”
Nancy se găseşte acum în faţa prădătorului suprem al oceanelor. El este uriaşşi letal – el face totul din instinct, simte mirosul de sânge de la distanţăşi-şi protejează teritoriul unde se hrăneşte, unde se află carcasa unei balene cu cocoaşă. Deşi Nancy se luptă cu toate armele pe care le are, rechinul nu se lasă nici el mai prejos, hotărât fiind să supravieţuiascăşi să dea totul în această încleştare a voinţelor.

RECHINUL ŞI EFECTELE VIZUALE
Când a realizat rechinul, Jaume Collet-Serra a vrut să creeze un adversar de temut, care să-i ţină pe spectatori ca pe ghimpi. “Vroiam ca rechinul să fie o prezenţă care să ocupe jumătate din film,” susţine Collet-Serra. “Vroiam să-l dezvălui treptat, pentru ca apoi să-l arăt ca pe o reală forţă a naturii. Raţionamentul meu a fost că dacă Nancy nu apucă să-l vadă complet pe rechin, atunci nici spectatorii n-ar trebui să-l vadă pe de-a întregul.”
Pentru motive întemeiate marele rechin alb a trebuit să fie creat digital. Marele alb este considerat a fi o specie pe cale de dispariţie, care nici nu se adaptează la viaţa în captivitate. Iar filmările în vecinătatea unui animal sălbatic imprevizibil sunt extrem de periculoase.
Collet-Serra a colaborat cu departamentul de design pentru crearea rechinului. “Am ajuns la concluzia ca rechinul trebuia să fie femelă,” relatează regizorul. “Femelele sunt mai mari şi au multe cicatrice din timpul împerecherilor. Vizual, ele sunt mai fioroase şi pentru faptul că mamele trebuie să-şi protejeze puii.
Cea mai mare provocare pentru Anderson a fost aceea de a anima în mod credibil rechinul. “Rechinul e foarte consecvent ca fire,” explică el. “Nancy trece accidental prin zona lui şi-i deranjează habitatul. Iar după ce o răneşte, el n-o mai priveşte pe Nancy decât ca pe o sursă de hrană. Rechinul nu are nimic cu Nancy, El caută să se hrănească. Spre final, când Nancy se luptă pentru supravieţuire, rechinul face la fel. Amândoi fac ceea ce le cere instinctul de conservare.”
Dimensiunea rechinului le-a pus probleme animatorilor. “Le spuneam animatorilor să se gândească la rechin ca la un camion diesel mare, care se opune cu forţăşi masivitate unui maşini germane de viteză,” continuă Anderson. “E mare şi înoată cu o putere care nu e lipsită de graţie. Când atacă baliza, rechinul femelă face uz de forţa sa si de masivitatea sa.”
Aceste atribute – firea rechinului şi dimensiunile sale – i-au furnizat lui Anderson instrumentele care vor crea fiori în rândul spectatorilor, aşa cum îşi dorea Collet-Serra. “Jaumeştiaprecis ce urmărea pentru a obţine fiorul de spaimă al filmului – uneori rechinul se ascundea acolo unde nu te aşteptai, iar alteori venea cu toată forţa direct spre tine. El avea nevoie de acel echilibru între real şi înspăimântător pe care-l considera atât de important.”
Echipa lui Anderson a făcut de asemenea şi multe simulări ale mişcării apei. Deşi echipa a folosit un vehicul nautic pentru a produce valuri, dimensiunile rechinului presupuneau dislocări şi mai mari de apă, iar acestea au fost realizate digital. “Cu ani în urmă, nimeni nu s-ar fi gândit că ar putea realiza un proiect la o scară atât de mare,” spune Anderson. “E uimitor că acum multe companii s-au oferit să ne ajute cu animaţia rechinului şi cu simularea mişcărilor apei.”
Echipele lui Anderson au creat de asemenea un număr impresionant de extensii ale decorului. Secvenţele de film care aveau nevoie de un mediu mai controlat decât le oferea Lord HoweIsland au fost filmate în bazinul de apă, iar decorul din jur a fost realizat digital şi adăugat ulterior. “Am creat o lume acvatică virtuală,” spune Anderson. “A fost o întreprindere de proporţii – întrucât aproape trei sferturi din film implică efecte vizuale. În timpul producţiei, Jaume a filmat de jur împrejurul insulei unde se afla Nancy realizând nişte imagini minunate. Acest tur de orizont, de 360 de grade a devenit lumea virtuală în care regăsim atât zilele însorite, cât şinopţile înnorate sau răsăritul de soare, toate momentele zilei conţinute de film.”


PESCĂRUŞUL
La un moment dat, în film, Nancy şi un pescăruş, atras probabil de prezenţa rechinului, îşi găsesc refugiul pe stânca din mijlocul apei; ea îl porecleşte pe pescăruşSully, iar cei doi îşi poartă de grijă unul altuia. Aceste secvenţe au ridicat mari probleme ce trebuia rezolvate înainte de începerea filmărilor. Realizatorii s-au gândit să folosească o păpuşă, dar o păpuşă nu poate fi aşa de expresivă ca o pasăre reală. Apoi s-au gândit la o pasăre realizată pe calculator. “Dar eu am spus că nu am văzut nicio pasăre reuşită realizată pe calculator,” susţineLeshem. “Într-o zi, serveam prânzul şicâţivapescăruşi au venit si aproape că mi-au ciugulit firmituri din palmă. Aşa că i-am spus lui Jaume, ‘Dacă eu pot să hrănesc aceştipescăruşi din palmă, atunci ar trebui să chemăm un dresor de păsări, care să le dreseze. Eu hrăneam un pescăruş, iar Jaumeşi-a scos din instinct telefonul şi a început să filmeze. A fost un moment extraordinar.”
“Ulterior ne-am dus la dresoare, KatieBrock-Medland, şi am întrebat-o: ‘Ai mai dresat vreodată un pescăruş?’” povesteşte Harris. “Ea e cea mai bună şi blândă dresoare din lume – şi a reuşit până la urmă să dreseze pescăruşul. Era extraordinar şi noi nu mai vroiam să concepem filmul fără Sully.”
“Pescăruşii sunt atraşi de mâncare – oricine a fost la un restaurant de peşteşi cartofi prăjiţiştie asta,” spune Brock-Medland. “Deci o mare parte din motivaţie i-a fost dată de mâncare. Le dădeam crevete, bucăţele de peşte, viermişori – orice.”
Mai greu era să găsim pasărea potrivită. “Nu poţi să te duci pe plajă şi pur şi simplu să prinzi un pescăruş,” susţineBrock-Medland. “Totuşi, în captivitate, la fermele de reabilitare a unor păsări bolnave sau cu aripile rupte, am găsit mai mulţipescăruşi.”
Realizatorii au identificat şasepescăruşi care ar fi putut juca rolul lui Sully, dar unul dintre ei făcea notă aparte. “Unii stăteau bine pe picioarele lor, alţii scoteau sunete mai expresive, dar Sully avea toate talentele,” susţine John Medland, partenerul lui Brock-Medland. Sully a stat la sanatoriul de reabilitare nouă ani.
“El se va întoarce acum la îngrijitorii lui cu un CV mai bogat şi cu o donaţie care îi va ajuta pe aceştia să îngrijească mai bine păsările din unitatea lor de reabilitare,” susţineBrock-Medland.




Copyright © 2012 - 2018 InterComFilm. Toate drepturile rezervate

Pagină web realizată de EyeProduct